Cine?
Sunt enolog român, format în Franța, fiul lui Aurel Rotarescu, vinificator cu 30 de ani de experiență și cu titlul de Vinificatorul Anului în 2018. Pasiunea pentru vinuri de calitate mi-a fost transmisă de tatăl meu, iar astăzi, alături de familie, continui cu drag să creez vinuri care să aducă oamenii împreună și să spună poveștile noastre.
Suntem o cramă mică, dar dedicată în fiecare detaliu. Povestea noastră începe cu părinții mei, Gabriela și Aurel Rotarescu, care în 2000 au închiriat o vie în Ceptura de Jos. Cu multă muncă și pasiune, au vândut struguri și au reinvestit în construirea unei crame mici, dar pline de încredere. Pe măsură ce crama a crescut, am crescut și eu, Silviu. În 2015, am plecat la studii în Montpellier, unde am învățat despre viticultură și vinificație și am lucrat pentru domenii și chateau-uri din Franța. Întors acasă, am continuat tradiția familiei, iar astăzi, alături de cei dragi, cultivăm și vinificăm strugurii în crama noastră, aflată chiar în curtea casei.
La Casa Rotarescu: Creatori de context, dorim să oferim mai mult decât un vin, ci momente speciale care aduc oamenii împreună.
Gabriela Rotarescu
Aurel Rotarescu
Silviu Rotarescu
Credem cu tărie
că vinul bun se face în crama, iar cel excelent se face in vie. De aceea, nu intervenim asupra acidității vinului, conținutului de dioxid de carbon sau a nivelului de zahăr din must, lăsând natura să-și urmeze cursul.
O cramă cu suflet, dedicată fiecărui detaliu
La crama noastră, investim toată atenția și resursele în cele 5 hectare de vie, pentru a ne asigura că fiecare parcelă primește îngrijirea de care are nevoie. Dimensiunea mică a podgoriei ne permite să fim aproape de fiecare plantă, gestionând-o cu grijă, astfel încât fiecare strugure să ajungă să spună povestea unei vinuri de excepție.
Avem un angajament puternic fata de calitatea produselor noastre, deoarece, crama nu reprezintă doar o afacere, ci și o moștenire de familie. Aceasta pasiune pentru calitate se reflecta in fiecare etapa a producției, de la cultivarea vitei de vie, pana la îmbuteliere